Unii dintre noi ne consideram a fi mai buni decat altii si multi dintre noi credem ca nu suntem cum trebuie.
Cheia este sa intelegem ca nu exista nimic din ceea ce putem vedea sau percepe - si care noi sa nu fim.
Daca nu am avea o anumita calitate, nu am putea-o recunoaste in altul.
Daca esti inspirat de curajul altuia aceasta este o reflectare a curajului care se afla in tine.
Daca tu crezi ca cineva este egoist, poti sa fii sigur ca si tu esti instare sa dai dovada de acelasi egoism.
"In interiorul fiecarei picaturi este oceanul si in interiorul fiecarei celule este inteligenta intregului corp."
Cu totii avem putere, forta, creativitate si compasiune.
Cu totii avem lacomie, senzualitate, manie, slabiciune.
Nu exista trasatura, calitate sau aspect pe care noi sa nu le avem.
Avem din plin lumina divina, dragoste si stralucire si avem din plin - in egala masura -egoism, ascunzisuri si ostilitate. Suntem facuti ca sa continem intreaga lume inauntrul nostru; o parte din sarcina de a fi pe deplin uman este de a gasi dragoste si compasiune pentru fiecare aspect din noi insine.
Asa cum este mintea cosmica este si mintea umana.
Imaginati-va ca sunteti un castel pentru a descrie lumea dinauntrul vostru.
Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere.
Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special.
Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.
Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei. Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, dormitor, baie sau pivnita. Absolut fiecare incapere era un unicat.
Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune.
Apoi, intr-o zi cineva a venit la castel si v-a spus ca una din camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru.
V-a sugerat ca daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera.
Intrucat doreati dragoste si acceptare,v-ati grabit sa o incuiati.
O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni la castelul vostru. Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si despre care nu le placeau. Incetul cu incetul ati inchis usa dupa usa.
Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric.
A inceput un ciclu.
De atunci incoace,din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai multe usi.
Ati inchis usi deoarece va era teama, sau deoarece credeati ca acele camere erau prea indraznete. Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra.
Ati inchis usi deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi. Ati inchis orice usa care nu se potrivea cu standardele societatii.
S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul vostru parea luminos.
Nu va mai gandeati la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie.
Acum doreati sa dispara camerele de care erati odata mandri.
Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului ati uitat complet ca ea exista.
La inceput nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei. Pe masura ce fiecare exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara - cea care iubea intregul castel.
Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta. In curand v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici.
Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru. Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel.
Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii.
Acum, imaginati-va castelul ca un loc care gazduieste tot ceea ce sunteti - binele si raul - si ca fiecare aspect care exista pe planeta, exista inauntrul vostru.
Una din camere este dragostea, alta curaj, una este eleganta si alta este gratie.
Numarul camerelor este fara sfarsit.
Creativitate, feminitate, cinste, integritate, sanatate, agresivitate, sex,putere, timiditate, ura lacomie, frigiditate, lene aroganta, boala si rautate sunt incaperi din castelul vostru.
Fiecare incapere este o parte esentiala a structurii si fiecare camera are un opus undeva in castelul vostru.
Din fericire, nu suntem niciodata multumiti cu a fi mai putin decat ceea ce suntem capabili sa fim. Nemultumirea noastra in ceea ce ne priveste este un motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului nostru.
Putem gasi cheia inspre unicitatea noastra, numai atunci cand deschidem toate incaperile din castel.
Castelul este o metafora care ne ajuta sa intelegem amploarea lui cine suntem.
Fiecare din noi poseda acel loc sacru inauntrul sau.
Accesul acolo este usor, daca suntem gata si dornici sa vedem totalitatea lui cine suntem.
Cea mai mare parte din noi suntem inspaimantati de ceea ce vom gasi in spatele usilor acestor incaperi.
Asa ca in loc de a porni intr-o aventura in cautarea sinelui nostru ascuns - plini de energie si uimire - continuam sa pretindem ca incaperile nu exista.
Ciclul continua.
Dar daca doriti cu adevarat sa schimbati directia vietii voastre, trebuie sa intrati in castel si sa deschideti cu incetul absolut fiecare usa.
Trebuie sa va explorati universul interior si sa luati inapoi tot ceea ce nu v-ati asumat.
Nu va puteti aprecia maretia si nu va puteti bucura de totalitatea si unicitatea vietii voastre decat in prezenta Sinelui Vostru Intreg.
fragment din cartea "Partea intunecata a cautatorilor de lumina" Debbie Ford
sursa: http://thetahealingro.blogspot.com/
Cheia este sa intelegem ca nu exista nimic din ceea ce putem vedea sau percepe - si care noi sa nu fim.
Daca nu am avea o anumita calitate, nu am putea-o recunoaste in altul.
Daca esti inspirat de curajul altuia aceasta este o reflectare a curajului care se afla in tine.
Daca tu crezi ca cineva este egoist, poti sa fii sigur ca si tu esti instare sa dai dovada de acelasi egoism.
"In interiorul fiecarei picaturi este oceanul si in interiorul fiecarei celule este inteligenta intregului corp."
Cu totii avem putere, forta, creativitate si compasiune.
Cu totii avem lacomie, senzualitate, manie, slabiciune.
Nu exista trasatura, calitate sau aspect pe care noi sa nu le avem.
Avem din plin lumina divina, dragoste si stralucire si avem din plin - in egala masura -egoism, ascunzisuri si ostilitate. Suntem facuti ca sa continem intreaga lume inauntrul nostru; o parte din sarcina de a fi pe deplin uman este de a gasi dragoste si compasiune pentru fiecare aspect din noi insine.
Asa cum este mintea cosmica este si mintea umana.
Imaginati-va ca sunteti un castel pentru a descrie lumea dinauntrul vostru.
Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere.
Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special.
Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.
Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei. Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, dormitor, baie sau pivnita. Absolut fiecare incapere era un unicat.
Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune.
Apoi, intr-o zi cineva a venit la castel si v-a spus ca una din camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru.
V-a sugerat ca daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera.
Intrucat doreati dragoste si acceptare,v-ati grabit sa o incuiati.
O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni la castelul vostru. Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si despre care nu le placeau. Incetul cu incetul ati inchis usa dupa usa.
Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric.
A inceput un ciclu.
De atunci incoace,din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai multe usi.
Ati inchis usi deoarece va era teama, sau deoarece credeati ca acele camere erau prea indraznete. Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra.
Ati inchis usi deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi. Ati inchis orice usa care nu se potrivea cu standardele societatii.
S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul vostru parea luminos.
Nu va mai gandeati la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie.
Acum doreati sa dispara camerele de care erati odata mandri.
Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului ati uitat complet ca ea exista.
La inceput nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei. Pe masura ce fiecare exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara - cea care iubea intregul castel.
Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta. In curand v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici.
Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru. Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel.
Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii.
Acum, imaginati-va castelul ca un loc care gazduieste tot ceea ce sunteti - binele si raul - si ca fiecare aspect care exista pe planeta, exista inauntrul vostru.
Una din camere este dragostea, alta curaj, una este eleganta si alta este gratie.
Numarul camerelor este fara sfarsit.
Creativitate, feminitate, cinste, integritate, sanatate, agresivitate, sex,putere, timiditate, ura lacomie, frigiditate, lene aroganta, boala si rautate sunt incaperi din castelul vostru.
Fiecare incapere este o parte esentiala a structurii si fiecare camera are un opus undeva in castelul vostru.
Din fericire, nu suntem niciodata multumiti cu a fi mai putin decat ceea ce suntem capabili sa fim. Nemultumirea noastra in ceea ce ne priveste este un motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului nostru.
Putem gasi cheia inspre unicitatea noastra, numai atunci cand deschidem toate incaperile din castel.
Castelul este o metafora care ne ajuta sa intelegem amploarea lui cine suntem.
Fiecare din noi poseda acel loc sacru inauntrul sau.
Accesul acolo este usor, daca suntem gata si dornici sa vedem totalitatea lui cine suntem.
Cea mai mare parte din noi suntem inspaimantati de ceea ce vom gasi in spatele usilor acestor incaperi.
Asa ca in loc de a porni intr-o aventura in cautarea sinelui nostru ascuns - plini de energie si uimire - continuam sa pretindem ca incaperile nu exista.
Ciclul continua.
Dar daca doriti cu adevarat sa schimbati directia vietii voastre, trebuie sa intrati in castel si sa deschideti cu incetul absolut fiecare usa.
Trebuie sa va explorati universul interior si sa luati inapoi tot ceea ce nu v-ati asumat.
Nu va puteti aprecia maretia si nu va puteti bucura de totalitatea si unicitatea vietii voastre decat in prezenta Sinelui Vostru Intreg.
fragment din cartea "Partea intunecata a cautatorilor de lumina" Debbie Ford
sursa: http://thetahealingro.blogspot.com/
